Mierea de tei are următoarele proprietăţile fizico-chimice specifice:

• culoarea este galben portocalie, uneori roşcată
• mirosul şi aroma sunt caracteristice (fiind o miere destul de dulce cu o aromă deosebită)
• este fluidă până toamna, când la temperaturi scăzute cristalizează cu cristale mari (este asemănătoare untului), în sedimente existând o cantitate importantă de polen. După această cristalizare culoarea devine albicioasa iar gustul mai catifelat.

Proprietăţi terapeutice ale mierii de tei:

• datorită efectelor anti-bacteriene şi anti-inflamatoare este un bun remediu pentru tuse, răceală, pneumonii, astm, bronşite, laringite, tuberculoză;
• calmează stările nervoase şi este un bun remediu împotriva stresul şi a insomniilor ;
• are efecte pozitive în cazul starilor febrile ;
• intervine în tratarea bolilor renale;
• datorită conţinutului ridicat în vitamine şi aminoacizi intervine în înlăturarea stărilor de oboseală;
• are o acţiune benefică în tratarea rănilor şi arsurilor.